Comuna Sărata Veche este formată din trei localităţi: Sărata Veche, Sărata Nouă şi Hitreşti.

Localitatea Sărata Veche a fost menționată documentar în anul 1554, Sărata Nouă în 1847 și Hitrești în 1927.

Din relatările bărînilor rezultă că locuitorii satului Sărata Veche, la începutul formării lui, au venit din diferite părți a Moldovei.

La început au venit 4 familii:

• Eftimiță
• Roman
• Braniște
• Glavan

Apoi au mai venit încă 3:

• Pleșca
• Gîlcă
• Palade

toate acestea erau familii de moldoveni.

Mai tîrziu au venit 11 familii de ucraineni:

• Rarancean,
• Railean,
• Cogurschi,
• Cernei,
• Gorin,
• Caras,
• Cordic,
• Cotruță,
• Gladii,
• Zubic
• Beleuț
• și o familie de sîrbi Caduc.

Prin anii 1830 au venit 10 nemți care s-au așezat cu traiul în partea de sud a localității. Au făcut un iaz de la care a rămas izîtura căreia îi zic Izîtura nemților. Nemților nu le-a plăcut locurile și s-au mutat în Bugeac.

Specialiştii au descoperit aici un cimitir din epoca bronzului, datînd cam din anii 1600-1500 î.Hr şi un alt cimitir din perioada anilor 1200 î.Hr.. Aceste cimitire admit existenţa unor aşezări umane pe aceste locuri, pe care arheologii urmează să le descopere. Chiar în interiorul satulu actual, nu departe de şcoală, specialiştii au descoperit vatra unui sat din epoca romană, care a existat pînă la invazia hunilor în anul 376 d.Hr., cînd datul a fost devastat şi incendiat” (Ion Hîncu. Vetre strămoşeşti din Republica Moldova, Chişinău, 2003)

Însă pentru pentru prima dată satul Sarata a fost menţionat în hrisoavele timpului pe vremea domniei lui Alexandru Lăpuşneanu (Documente privind Istoria României. Veacul XVI. A Moldova. Vol.II.Bucureşti, 1951)

Hrisoava datează din 30 aprilie 1554 scrisă la Iaşi.

“1554 aprilie 30, Iaşi.

Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru voevod, domn al ţării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tururor celor ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se, că pe această adevărată slugă a noastră  Petrea şi sora lui Marie, copiii Stanei, nepoţii lui Ignat stolnic, i-am miluit cu mila noastră deosebită şi le-am dat şi le-am întărit de la noi, în ţara noastră Moldova, ocinele şi dedinele lor drepte din uricele lor drepte cu privilegii ale bunicului lor Ignat stolnic, ce le-a avut de la străunchii, de la Ilie şi Ştefan voevozii şi cu privilegiu de împărţeală de la fratele domniei mele Ştefan Voevod cel Tînăr şi cu privilegiu de întărire dela unchiul domniei mele Petru Voevod, satul pe Prut, unde a fost Ştefan Negrul şi o selişte la Sărata, la Rediul lui Terchilă şi unde a fost Fîntîna lu Afendiciu şi jumătate din Jemăroaia, partea de sus.”

Recensămîntul populaţiei din Moldova feudală, înfăptuit în anii 1772-1773 însuma în Sărata din ocolul Ciuhurului, ţinutul Iaşi, 50 de case şi bordeie, un mazil şi un preot. Deci seliştea avea şi biserică.

Anul 1837, conform recensămintului, in Sărata Veche erau 112 de case cu 435 de barbati şi 402 de femei. In sat traiau Mazili (mazil – 1. Domn destituit; 2. boier scos din slujbă şi supus la dări: gloata boierilor mazili şi a boierinaşilor, formau boierimea de la ţară) Ei purtau familia Paladii si Zmeu. Mai trăiau şi Ruptaşi,(ruptáş 1. Acela care lua în arendă cîteva pogoane dintr-o moşie. 2 Clasa negustorilor care plăteaŭ rupta(impozit). În ultimul timp (pînă la 1848), fiii de preoţi şi ai clasei privilegiate purtau numele de familie Popovici si Bîrcă. Pentru familia Paladi, documentul de mazil a fost înminat de către kneazul moldav Konstantin Suzzi, in 1793,la 2 noiembrie; pentru familia Popovici- kneazul moldav Alexandru Moruzzi, in 1817; Mazilii si Ruptaşii erau număraţi la recensămînt separat.Ei erau oameni liberi, faţă de ţărănimea din sat.

Conform actelor din Arhiva Naţională a Republicii Moldova s-a constatat că, satele Sărata Veche si Sărata Nouă, pină in anii 1848-49, aparţineau boierului şi Marelui Vesternic Iordache Ruset-Roznovanu şi Logoftesei Anikia Rosetti Roznovanu. Boierii moldoveni, care n-au vrut să depuna jurămîntul Ţarului Rus, au fost nevoiţi să părăsească Basarabia.( sursa- „Catagrafii, fondul 134, inv.2 , dosarul 113 III pagina 315 – 370, (Arhiva Naţionala)”.

Satul Sărata Veche in 1859 avea 146 de familii, dintre care 330 de bărbaţi şi 275 de femei. Pămînturile de pe moşia s. Sărata Veche si Sărata Nouă nu mai aparţineau boierilor moldoveni ,dar boierului rus, Ghiorghi Goilav şi feciorului său Stefan, .În anul 186I, în Rusia a avut loc reforma agrară ,eliberarea ţăranilor iobagi şi împroprietărirea lor cu pămînt.Pentru improprietărirea ţăranilor cu pămînt, in Regiunea Basarabia (aşa era numită Moldova) a fost alcătuită o comisie, in frunte cu Viceguvernatorului Regiunii Basarabia, Consilierul Kuţkevici- Kişkin, membrii comisiei de la dvoreni: Ludvig Sikard şi Konstantin Kazemir: de la biserică: stareţul mănăstirii Dobruşa, Inochentii: din partea ţăranilor din judeţul Iaşi, s. Sărata Veche Dimitrii Vasiliev Baxan şi judeţul Hotin s, Kriva Petre Nemeţ: desemnat de Guvernatorul militar, avocatul Localitaţilor Consilierul Navroţki: de la Ministerul Proprietaţilor de Stat Consilierul Strucov; de la Ministerul de Interne Consilierul Fon- Bradke; In realitate, pămîntul a fost repartizat peste 6-7 ani de la emiterea Decretului. (Sursa-,,Besarabia la momentul alipirii ei de Rusia, red. I. N. Halipa,1907)

Ţaranii din sat, care aveau familii, le-au fost repartizate aşa numitele ,,Nadeluri,, , care constituiau in jurul la 8 ha. pămint arabil, selişte şi toloacă. Bucuria ţăranilor din sat nu le-a fost mare. Ei trebuia sa-şi lucreze pămintul propriu ,dar şi al boierului de la care l-au primit, ca sa-l răscumpere. Iată lista cu numele de familie a ţăranilor ale căror suflete aparţineau boierului Goilav: Bacal; Baxan; Babin; Braniste ; Bulancia ; Bîrcă; Botnari; Belous; Bucătari; Gîlcă; Gorin; Glavan; Gladii; Golovatic; Ghiorghiţa; Gumenii; Grubii; Evteniţa; Niţa; Pleşca; Pogurschii; Pădureţ; Paraschivoi; Poperecinîi; Pavluţki; Rotari; Railean; Ruşciuk; Kreţ; Karp; Karas; Kaşu; Kaduc; Kotruţă; Krugleanca; Kuralari; Măciucă; Morari; Mureşan; Feredeu; Fodor; Fotea; Fusa; Frumosu; Fraţescu; Ciobanu; Ciornîi; Ciornogalov; Juncu; Scurtu; Suvac; Străin; Tinică; Tabaran; Troia; Iurciuk; Voloşciuk; Vrăncian; Zubic; In comisia de recensămint au intrat: 1) Nicolai Kaduc(Niţă); 2) Ilii Glavan;3) Ion Pogurschi; si4) V.Malenschi; (sursa-Condicele metricale a Parohiei Sarata Veche, jud. Balţi-Iaşi din [{Arhiva Natională a Moldovei, or. Chişinău, str. G. Asachi 67; fondul 211 inv.1; fondul 134 inv.2}].

Conform recensămîntului din anul 1861 în sat erau:

• 123 de gospodării în care locuiau:
  • 185 de bărbaţi
  • 157 femei

În anul 1870 în localitate erau:

• 116 gospodării
• populaţie de 582 persoane d
  • 316 bărbaţi
  • 266 femei.

Peste 5 ani populaţia localităţii s-a mărit la 759 persoane

• 404 bărbaţi
• 355 femei

Conform  Dicţionarului geografic al Basarabiei editat la Bucureşti în 1904 în localitate erau 144 de case şi 820 de locuitori, în 1906 deja erau 1153 de locuitori iar în 1922 în sat erau 400 de locuinţe în care locuiau 1669 de persoane 858 bărbaţi şi 811  femei.

În toamna anului 1922 nevoiaşii din Sărata Veche au fost înzestraţi cu pămînt sustras din moşiile boiereşti. Mai apoi, satul şi-a petrecut plîngînd bărbaţii la război. Din bătălii n-au revenit la vatră: Alexei Antoşciuc, Afanasie Bacalu, Gheorghe Bacalu, Anisim Baxan, Mihail Baxan, Dionis Bocalu, Pintilie Boghean,Gheorghe Borş, Nicolae Borş, Ion Boxan, Nicolae Boxan, fanasie Branişte, Vasile Branişte, Mihail Caras, Ion Caşu, Mihail Caşu, Grigore Chilaru, Gheorghe Corobaş, Gheeorhe Eftimiţa, Ştefan Fotea, Alexei Fotea, Alexei Garancean, Timofei Gheorghiţa, Iacob Glavan, Nichifor Glavan, Andrei Golovatin, Ştefan Jitari, Anton Juncu, Iachim Juncu,Trofim Huţanu, Spiridon Lungu, Dumitru Maciura, Simion Maciura, Nicolae Mariniuc, Vasile Mîndru, Tudor Morari, Alexei Paladi, Gheorghe P. Paladi, Gheorghe V. Paladi, Grigore Paldi, Iacob Paladi, Matvei Paladi, Mihai Paladi, Vasile Gh. Paladi, Vasile  A. Paladi, Dumitru Railean, Dumitru Rilean, Ilie Railean, Ion Railean, Pavel Railean, Maxim Rorocianu, Ion Sandu, Nicolae Sandu, Spiridon Scurtu,Ion Sandu, Tudor Ţurcan, Pavel Unibînschi, Pavel Voinotinschi.

„Duşmanii potenţiali”, 25 la număr, bărbaţi şi femei, bătrîni şi copii, în ajunul războiului au fost mînaţi sub arme în regiunea siberiană Tomsk, iată aceşti pătimiţi: Filip Baxan cu soţia Natalia, fiica Larisa, feciorii Pavel şi Vasile; Ştefan Baxan cu soţia Vera, feciorii Grigore şi Nicolae, fiicele Efrosinia, Eugenia, Parascovia şi Tatiana; Alexandru Cuparenco cu soţia Olga, fiul Fiodor, fiicele Eleonora, Ludmila şi Valentina; Ion Gîlcă cu soţia Efimia, feciorii Arcadie şi Spiridon, fiicele Emilia şi Liuba.

Toţi au fost reabilitaţi tocmai peste cinci decenii.

Îndată după război şi foamete au fost puşi în cătuşe Mihai Cernei, Nichifor Cernogal, Gheorghe Frăţescu, Simion Frăţescu, Nichifor Paladi, Foma Scurtu şi Iacob Scurtu.

În data de 7 iulie 1949 în vagonul nr.7 al eşalonului nr.97176 au fost urcaţi şi duşi cu foţa în regiunea siberiană Kurgan următaorle familii:

• Paladi Anastasia;
• Frăţescu Fevronia  împreună cu fiicele Nina şi Emilia;
• Caras Fedora  cu fiul Grigorii şi fiicele Maria şi Valentina;
• Scurtu Zinovia; Scurtu Elena;
• Cernei Agripina cu fiicele Evdichia şi Maria;
• Pleşca Ilia împreună cu soţia Alexandra împreună cu fiicele Hristina, Nina şi Valentina;
• Tolmaci Elena;
• Mariniuc Fedora;
• Fusa Alexandr;
• Fusa Anastasia;
• Fodor Anisia cu ficiorii Nicolai, Leonid, Ivan şi fiica Varvara;
• Comarciuc Liubovi cu fiul Gheorghii;
• Comarciuc Dimitrii cu soţia Nadejda, fiicele Maria, Hristina, Evghenia, Ecaterina şi fii Nicolae şi Vasilii;
• Cernogal Hristina cu fiica Parascovia.